Iatã-ne ajunsi la ultima treaptã a urcusului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în fatã: Sãptãmâna Patimilor sau Sãptãmâna cea Mare.
În timpul ei ne reamintim si retrãim ultimele zile din viata
Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune si dramã lãuntricã, într-o stare
de sobrietate si mãretie în acelasi timp, de tristete, dar si de
bucurie, de pocãintã, dar si de nãdejde. Fiecare zi are un înteles si un
mesaj foarte clar si adânc.
Primele
trei zile se numesc mari si sfinte pentru cã reamintesc sensul
eshatologic al Paştelui. A patra zi, joi, marcheazã cea din urmã Cinã a
Domnului cu ucenicii Sãi si trãdarea lui Iuda. A cincea zi, vineri,
numitã si “Pastile Crucii”, este cu adevãrat începutul Pastelui
(Trecere), iar sâmbãtã este ziua în care tristetea este transformatã în
bucurie prin omorârea mortii.
