Manastirea Brazi , Judetul Vrancea

Manastire: Sf. Treime din Cotesti

Atestare: 1457

Hram: SF Mare Mucenic Gheorghe

Judetul: Vrancea

Localitate: Panciu
Harta online

Manastirea Brazi este o manastire ortodoxa cu obste de maici din Vrancea. Aceasta se afla la aproximativ un kilometru sud-vest de orasul Panciu, sub Dealul Neicului, pe malul drept al micului parau Haulita. In preajma asezamantului monahal, se afla satele Crucea de Sus, Crucea de Jos, Straoane si Muncelu, atestate documentar, inca din secolele XV-XVI, ca sate razesesti, in timp ce alte localitati, precum Neicu, Satu Nou si Panciu, sunt mentionate in documente abia din veacul al XVIII-lea.

Scurt istoric

Traditia locala, nesprijinita insa pe documente istorice, spune ca, inca din vremea Sfantului Voievod Stefan cel Mare (1457-1504), aici, era un schit sihastresc in care vietuia pustnicul Gheorghe. Dar cel mai sigur, probat de documente, este faptul ca inceputul acestui sfant lacas se poate plasa in secolul al XVII-lea.

Manastirea Brazi dateaza din timpul Sfantului Stefan cel Mare, legenda legata de aceasta ascunzand o poveste interesanta si plina de mister. Se spune ca intr-o zi Sfantul Stefan, inconjurat de un grup de sfetnici, a pornit sa-si viziteze podgoriile din zona Vrancei. Printre ei se afla insa si un sfetnic ranit, care a fost lasat in grija pustnicului Gheorghe, cunoscut drept un tamaduitor al acelor meleaguri. La intoarcere, domnitorul isi gaseste omul sanatos si, drept multumire, ii promite binefacatorului ca va ridica o biserica, Schitul Brazi, despre care se spune ca poarta hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe.

Pe la mijlocul acestui veac, doi calugari pustnici, Sava si Teofilact, au intemeiat, la Brazi, primul lacas: o bisericuta subterana, care se pastreaza pana astazi, si un bordei pentru adapost si loc de odihna.

In a doua jumatate a veacului al XVII-lea, in Schitul Brazi, s-a asezat fostul mitropolit Teodosie al II-lea al Moldovei. Venerabilul ierarh, nascut probabil pe aceste meleaguri, fusese mai intai frate in asezamantul calugaresc de langa Panciu, apoi tuns in monahism la Manastirea Bogdana, din tinutul Bacaului, avea sa ajunga egumen. 

Ales, in anul 1670, episcop al Radautilor, iar in 1672 episcop al Romanului, Teodosie va fi randuit, in anul 1674, in scaunul de mitropolit al Moldovei, cu sprijinul domnitorului Dumitrascu Cantacuzino care spera ca noul arhipastor de la Iasi sa-i fie sprijin in multimea de abuzuri si faradelegi pe care le planuia si pe care, in mare parte, le-a si pus in practica, bazandu-se pe ostile turcesti si tataresti aduse de el in tara spre a-i apara tronul si a-i fi de ajutor in jafurile prin care a saracit tara si poporul.

Dupa anul 1676 biserica a fost refacuta pe partea de mosie a fostului mitropolit Teodosie al II-lea cu cheltuiala sa, egumen fiind atunci Zaharia, bun prieten si poate ruda cu mitropolitul. Egumenul Zaharia a cumparat la 1 octombrie 1681 sase pogoane de teren in valea luncii. Prin diatele sale (prima din 14 octombrie 1691) Teodosie a lasat averea si mosiile sale Schitului Brazi.

Negasind in Mitropolitul Teodosie un sprijinitor al faptelor sale urate inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, ci, dimpotriva, lovindu-se de criticile arhipastorului Moldovei, Dumitrascu Voda Cantacuzino, in 1675, l-a inlaturat pe acesta din scaunul de mitropolit si l-a surghiunit in Manastirea Sfantul Sava din Iasi, inlocuindu-l cu marele carturar, Sfantul Mitropolit Dosoftei - autorul Psaltirii in versuri (1673). 

Eliberat din surghiun, Mitropolitul Teodosie s-a retras la schitul tineretii sale, Schitul Brazi. Aici fiind, el a adunat cele necesare pentru a repara si inzestra Schitul Brazi si pentru a ctitori si alte asezaminte monahale in acele locuri: Trotusanu, Musinoaele si Scanteia, primele existand si astazi, iar al treilea desfiintat si disparut in prima jumatate a secolului al XIX-lea.

In anul 1694, o ceata de tatari pradalnici, ajunsa la portile Panciului si calauzita anume de un localnic din satul Neicu spre schit, l-a prins pe vrednicul mitropolit pentru a-l jefui. Cerandu-i odoarele sfinte, din argint, pregatite pentru chinoviile abia ctitorite de el, dar refuzand sa le dea paganilor, acestia i-au taiat capul; era toamna, in preajma praznicului Inaltarii Sfintei Cruci (14 septembrie). Trupul Sfantului Mucenic Teodosie de la Brazi a fost inmormantat in Schitul Brazi, de catre calugarii de acolo.

In anul 1807, ieroschimonahul Dimitrie din Manastirea Bogdana devine egumen al Schitului Brazi. Evlavios, harnic si cinstitor al inaintasului sau - Mitropolitul Mucenic Teodosie de la Brazi -, egumenul Dimitrie a ridicat din nou asezamantul monahal aproape din temelie, intrucat fusese distrus in urma unui incendiu. 

Pana in 1815, el a construit, la Schitul Brazi, mai multe chilii, anexe gospodaresti si zidul imprejmuitor al schitului. Biserica din lemn, facuta de Mitropolitul Teodosie si pastrata inca la vremea aceea, a mutat-o mai la deal de Brazi, intre vii, dandu-i un hram nou - "Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul" - si facand aici un schit pentru maici batrane si bolnave, construindu-le chilii, clopotnita si alte anexe necesare, toate pe temelii de piatra. Acesta este Schitul Sfantul Ioan - Panciu de astazi, cu biserica noua zidita din temelii.

La 11 aprilie 1834, egumenul Dimitrie incepe o noua biserica la Brazi, cu hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, ridicata in 70 de zile, odata cu partea de apus a platformei intregului complex, ca sa nu alunece terenul, zidul intaritor pastrandu-se si astazi. Noua biserica din zid (a patra cronologic), ipostaza a Bisericii Sfantul Gheorghe, a fost zugravita de N. Teodorescu intre anii 1837-1838. In timp ce se construia, la 6 iunie 1835, Schitul Brazi a fost vizitat de domnul Mihai Grigore Sturza (1834-1839). Biserica a fost sfintita cu binecuvantarea episcopului de Roman la 5 februarie 1836.

In anul 1836 aici s-au mai construit patru chilii, o casa pentru musafiri - arhondaric, cu etaj si cerdacuri. Schitul fost impodobit cu toate cele trebuincioase atat inauntru cat si afara, cu vii si livezi si astfel, Dimitrie fu considerat al treilea ctitor, dupa Teodosie de la Brazi. 

Paraclisul subteran din piatra, construit sub clopotnita, cu hramul "Invierea Domnului" starnea curiozitatea vizitatorilor. Catapeteasma din lemn era sculptata, zugravita si poleita de Ion zugravul. Pe peretele paraclisului erau portretele lui Sava, Teofilact si Dimitrie. Din paraclis se putea iesi pe un "gang" si se ajungea in valea paraului Susita, la 1,5 kilometri. Acest culoar secret fusese construit in vremuri de persecutie.

Cutremurul foarte puternic din anul 1838 a lovit greu si Schitul Brazi, de refacerea lui ocupandu-se acelasi harnic egumen, care a reparat si paraclisul subteran, ctitorie a schimnicilor Sava si Teofilact, pictandu-l si facandu-i strane, iar langa paraclis, a amenajat cateva chilii, tot subterane, pentru refugiul si adapostirea calugarilor in timpuri grele.

La 15 august 1842, staretul Dimitrie moare, in varsta de 66 ani (din care 46 de monahism si 35 ani petrecuti la Brazi). Paharnicul Serban Bontas a sigilat cu pecetea lui ascunzatoarea din paraclisul de la subsol unde era mormanul cel nou al lui Teodosie, multe odoare, 12.139 lei de argint si aur si o banita cu parale marunte. Au fost toate desigilate si incredintate noului staret Teofilact cu catagrafie.

Dupa moartea staretului Dimitrie, Schitul Brazi intra intr-o faza de treptata decadere, culminand cu secularizarea lui Cuza din 1864. Dupa secularizarea averilor manastiresti situatia se agraveaza, schitul se desfiinteaza, ramanand numai 10 vietuitori. Ca acestia sa nu fie muritori de foame li s-a dat in 1867 ceva teren si livada in jurul schitului.

La Manastirea Brazi, disciplina monahala a inceput sa scada, cu urmari in comportari necuviincioase si instabilitatea staretilor. Intre anii 1842-1882 s-au perindat la conducerea Manastirii Brazi zece stareti, asa ca incepe degradarea cladirilor. La 9 noiembrie 1856, staretul Irodion (numit la 19 mai 1854) raporta ca desi se facusera devize de reconstruire si restaurare, nu s-a realizat nimic, iar peste alti doi ani (1858) arata ca biserica, chiliile, un arhondaric si un hambar erau dezvelite, clopotnita era cazuta de 5 ani.

In 1883 protosinghelul Irodion Ciocarlan a ridicat in curtea schitului o cruce de piatra care avea textul: "Odihneste trupul parintelui ieroshimonah Dimitrie care a facut aceasta monastire Brazi si a adormit la anul 1843." Crucea a disparut dupa anul 1950.

In anul 1890, biserica asezamantului monahal, cu hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, a fost reparata de ieromonahul Irinarh Borsescu si tot acesta, in locul vechii biserici din lemn a Mitropolitului Teodosie, ruinata complet, a ridicat, la Schitul Sfantul Ioan, o biserica noua, de zid, tarnosita in 1894.

Razboiul din 1916-1918 face ca populatia din zona sa fuga si odata cu aceasta calugarii si calugaritele de la Brazi. Nemtii ocupa schitul doi ani si in acest timp tot ce-a fost lemn a ars. Abia in 1919 schitul a fost redeschis si primii stareti ieromonahul Glicherie Tibireac cu protosinghelul Evghenie Branzescu, ajutati de epitropul Adolf Capatana si familia Filip au intreprins primele reparatii.

Preotul Teodor Antohi, parohul Bisericii Sfantul Nicolae - Selari (nascut in satul Neicu), a ridicat la Sfantul Ioan (pe locul unde a fost mormantul mamei sale calugarita aici) o frumoasa biserica (sub zidul din stanga al intrarii in biserica s-a si inmormantat ca ctitor) tarnosita abia in 1936. Dar a venit cutremurul din 10 noiembrie 1940 care a facut ca biserica sa se prabuseasca la fel si cea a schitului Brazi, chiliile si temelia podului de Haulita.

Cele doua schituri au avut mult de suferit din partea nemtilor intre anii 1916-1918 ai Primului Razboi Mondial. Ele s-au refacut si chiar au prosperat dupa anul 1918, dar cutremurul din anul 1940 le-a ruinat bisericile din temelie. La Schitul Brazi, lacasul de cult si chiliile daramate de cutremur au fost reparate de noul staret - ieromonahul Teodosie Filimon.

Odata cu plecarea lui Teodosie Filimon la Cernica, calugarii au fost mutati din schitul Brazi si au fost aduse in locul lor calugarite. In anul 1949 schitul devine cu destinatie pentru maici si are ca duhovnic pe ieroschimonahul Clement Cucu, fost duhovnic al Manastirii Sihastru, dornic sa reinvie schitul din ruina, reconstruindu-l cu mijloace proprii asa cum il informase mai inainte prin mai multe scrisori pe preotul Gr. Popescu. Sub indrumarea si prin ravna protosinghelului Clement Cucu, este rezidit intregul asezamant monahal.

Anul 1959 a dus la desfiintarea Schitului Brazi de catre fostul regim, dupa care, in anul 1980, unii locuitori de la marginea Panciului au distrus pana-n temelie tot asezamantul manastirii, insusindu-si abuziv materialele de constructie. In locul schitului, ramasesera un maidan de moloz si multi maracini.

In ziua de 9 septembrie 1990, in prezenta maicilor Iustina Angheluta si Pavelina Cafagiu, care au revenit la aceste ruine si s-au asezat in "beciul" subteran, unde vietuisera si se rugasera, in secolul al XVII-lea, primii ctitori ai lacasului, schimnicii Sava si Teofilact, Preasfintitul Parinte Episcop Epifanie al Buzaului si Vrancei a savarsit slujba de resfintire a locului pe care cele doua calugarite curajoase hotarasera sa refaca, din nimic, Manastirea Brazi de altadata.

In primi 5 ani dupa 1990 s-au construit doua corpuri de bloc perpendicular unul pe altul pentru chilii, staretie, trapeza, bucatarie, un frumos paraclis lipit de cladirea chiliilor si in care se intra in pridvorul lui direct din veranda larga a cladirii chiliilor. Toate cladirile sunt din zid, acoperite cu tabla galvanizata. In anul 1996 s-a inceput constructia unei biserici mari din zid. Paraclisul a fost sfintit la 25 aprilie 1995.

Pisania paraclisului spune astfel: "Acest paraclis, cu hramul Nasterea Maicii Domnului, de la Manastirea Brazi, s-a zidit din temelie in anii 1993-1994, iar chiliile din jurul lui in anii 1991-1994, prin straduinta maicilor Justina Angheluta, stareta manastirii, si Paulinei Caifegiu, contabila manastirii, impreuna cu cateva surori, cu ajutorul dat de bunii credinciosi din imprejurimi si alte localitati ale tarii. In cursul anilor 1990-1991, cele doua maici au locuit intr-un bordei cu pamant."

Pictura paraclisului s-a executat de catre pictorul preot Petre Brasoveanu (Sfantul Altar) si a diaconului Sibiescu Gabriel (naosul si pronaosul), intre anii 1994-1995. Aceasta pictura a fost platita de familia Fanica Panciu din orasul Panciu, care au contribuit si la alte lucrari din manastire. Culorile au fost donate de o familie din Elvetia.

Paraclisul are spatiul repartizat in Altar, naos si pronaos. Altarul este luminat in fata de doua ferestre mari, naosul luminat de cate o fereastra pe flecare parte. Pronaosul nu are ferestre. Catapeteasma este din lemn, cu o sculptura foarte frumoasa, de asemenea stranele. Are o turla mare deschisa pe naos, in forma octogonala, acoperita cu tabla in solzi; in interior turla are forma circulara. Pardoseala este de scandura si acoperisul din tabla galvanizata.

Cu rugaciuni si cu mari stradanii, cele doua maici si ucenicele care, treptat, s-au adunat in jurul lor, au reusit sa ridice Manastirea Brazi, asa cum este ea in prezent, cu sprijinul Episcopiei Buzaului si Vrancei, si sub indrumarea permanenta a Preasfintitului Parinte Epifanie, care a poposit in manastire de nenumarate ori.

Cea dintai stareta, maica stavrofora Iustina Angheluta, s-a stins din viata in 2003, dupa 13 ani de staretie foarte rodnica. Acesteia i-a urmat cea care fusese econoama manastirii pana atunci, Maica stavrofora Pavelina Cafagiu, cu aceeasi rabdare si cu impliniri insemnate.

In anul 2003, ca urmare a initiativei si interventiilor repetate ale Preasfintitului Parinte Episcop Epifanie, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat canonizarea Sfantului Ierarh Mucenic Teodosie de la Manastirea Brazi, dimpreuna cu cea a Sfantului Cuvios Vasile de la Manastirea Poiana Marului.

Proclamarea solemna a canonizarii lor a avut loc in ziua de 5 octombrie 2003, printr-o slujba oficiata in incinta asezamantului monahal de la Manastirea Brazi, la care au luat parte 20 de ierarhi, membri ai Sfantului Sinod, sub conducerea fericitului intru adormire patriarhul Teoctist.

De atunci, moastele Sfantului Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi, redescoperite in anul 2000, in vechiul paraclis subteran de la Manastirea Brazi, se afla asezate spre inchinare in noul paraclis zidit deasupra celui vechi din initiativa maicilor si sub indrumarea intaistatatorului Eparhiei Buzaului si Vrancei, Preasfintitul Parinte Episcop Epifanie. Pictura in fresca din interiorul si exteriorul noului paraclis a fost platita de Preasfintitul Parinte Epifanie din salariul personal.

Manastirea Brazi - in literatura si cultura romaneasca

Manastirea Brazi are un anumit loc al ei si in vastul taram al literaturii bisericesti si cel al literaturii romane. Aici, preotul Gala Galaction - Grigore Pisculescu, scriitor si profesor universitar, si preotul Vasile Radu - si el profesor universitar la Facultatea Teologie Ortodoxa din Bucuresti - au tradus in romaneste "Sfanta Scriptura", in linistea si pacea de la Schitul Brazi, dinainte de 1940.

Manastirea Brazi a fost o vatra de cultura, de traire si spiritualitate romaneasca. Monahul Antipa, nascut prin anul 1816, care dorea sa mearga pentru a se desavarsi la Sfantul Munte Athos, a reusit sa ia indrumare si dezlegare duhovniceasca numai la ieroschimonahul staret Dimitrie de la Brazi care dispunea de un ascetism superior si o excelenta experienta duhovniceasca.

Nu lipsit de importanta este si faptul ca, langa biserica veche a Schitului Brazi, care nu se mai pastreaza, a fost inmormantat, la dorinta lui, in anul 1925, scriitorul Ioan Slavici, care-si traise ultimii ani din viata la Panciu, in casa fiicei sale, unde si-a compus o parte din "Amintiri" si a scris unele dintre nuvelele si romanele sale: "Cel din urma armas" si "Din pacat in pacat". Dupa 1960, in urma desfiintarii asezamantului monahal, ramasitele pamantesti ale scriitorului Ioan Slavici au fost stramutate in cimitirul orasului Panciu.

Inca din 1822 monahul Timoftei invata carte iarna si sarbatorile pe monahii din manastire sau din alte manastiri, precum si pe copiii din zona. incaperea destinata invataturii de carte aflata in estul Bisericii Sfantul Gheorghe, a devenit scoala de cantareti si dascali si a durat pana in 1894 cand scoala a fost demolata fiind grav avariata de un puternic cutremur.

La Manastirea Brazi, egumenul Dimitrie a intemeiat o scoala de cantari bisericesti pentru calugarii si fratii din schit, iar mai tarziu a functionat aici o scoala monahala, pana in anul 1959.

Manastirea Brazi - in prezent

In prezent, in Manastirea Brazi vietuiesc douazeci de calugarite si surori, iar dintre ele doua sunt de ascultare la Schitul Sfantul Ioan, din apropierea manastirii. Astazi, Manastirea Brazi este o adevarata oaza de spiritualitate a judetului Vrancea si a intregii noastre Eparhii, atat datorita existentei aici a moastelor Sfantului Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi, cat si pentru ca rugaciunea si munca in obste, spre binele sfantului asezamant, sunt la mare cinste si fac din aceasta manastire una dintre emblemele duhovnicesti ale Eparhiei Buzaului si Vrancei.