Putem sa-L pictam pe Hristos?

Chipul lui Hristos nu trebuie inventat, caci El a fost si Om, nu doar Dumnezeu. Deci, de vreme ce a avut un chip ca orice alt om, inseamna ca acel chip poate fi reprezentat. Nimeni nu isi propune sa reprezinte intr-o icoana divinitatea lui Hristos, caci natura Sa divina este imposibil de reprezentat. De aceea Vechiul Testament interzicea orice imagine a lui Dumnezeu. Insa, din momentul in care Fiul lui Dumnezeu Se intrupeaza, icoana devine posibila. Odata cu Inomenirea lui Dumnezeu, nu mai exista pericolul de a confunda pe Dumnezeu cu idolii.

Hristos a avut cu adevarat un trup omenesc, asemenea celui pe care noi il avem. Iar de vreme ce noi putem fi pictati, inseamna ca imaginea Mantuitorului este posibila. In icoana noi nu pictam doar trupul lui Hristos vazut cu ochii trupesti, ci pictam si slava Sa prin aureola din jur. Nu oricum si oricine poate reprezenta chipul lui Hristos. Din acest motiv au fost cazuri cand Biserica nu a binecuvantat anumite reprezentari, nu le-a insusit, dimpotriva, le-a respins.

Problema pe care o ridica chipul lui Hristos este legata de adevar. Acest lucru inseamna ca nu orice imagine crestina este o icoana. Nu putem sa ne rugam in fata oricarui chip, ca si cand ar fi chipul Mantuitorului. Se pierde din vedere ca prin icoana ni se descopera altfel, dar nu altceva, ceea ce se vesteste in Scriptura. Ea anunta prin culori si face prezent ceea ce Evanghelia proclama prin cuvant.

Pictorul de icoane nu trebuie sa reprezinte ceva imaginat de el, atunci cand vine vorba de Hristos, ci trebuie sa reprezinte realitatea chipului Mantuitorului. Este total gresit sa cauti modele umane atunci cand vine vorba de reprezentarea lui Hristos. Icoana devine icoana numai atunci cand Biserica recunoaste concordanta dintre chipul reprezentat si Prototipul de reprezentat.

Icoana ortodoxa autentica este cea care respecta anumite canoane. A nu mai tine seama de ele si a vedea in orice reprezentare chipul lui Hristos e ceva asemanator cu un preot care ar renunta sa mai citeasca rugaciunile din cadrul Sfintei Liturghii si le-ar inlocui cu poezii religioase. In astfel de conditii, indiferent de poezie, Sfantul Duh ar inceta sa mai fie prezent si sa transforme painea si vinul de pe Masa Sfantului Altar in Trupul si Sangele Domnului. Iar noi ne-am impartasi doar cu paine si vin. Iar asta ar insemna ca nu mai este nicio diferenta intre painea pe care o avem acasa si cea din Biserica. Diferenta ar fi doar de locul in care gustam din aceasta paine.

Ceea ce doresc sa scot in evidenta este faptul ca atunci cand nu se mai tine seama de canoane, icoana nu ne mai cheama la rugaciune, ci cel mult la admiratie. Iar o icoana care nu mai are aceasta dimensiune, inceteaza sa mai fie icoana. Poate fi un tablou, dar in niciun caz icoana.

Mi-a fost dat sa intalnesc un preot care tocmai reusise sa inceapa sa slujeasca intr-o biserica nou construita. Si l-am felicitat ca nu am gasit in ea tablouri. Mi-a spus ca le-a comunicat credinciosilor ca refuza sa primeasca donatii de icoane pictate in fel si chip, pentru ca nu-si doreste ca duhul denaturarii icoanei prezent din nefericire in multe case, sa ajunga si in biserica. Mi-a placut atitudinea lui, o consider o cale de a avea chipul unui chip pictat in maniera traditionala ortodoxa.

Sa ne intareasca Dumnezeu sa luam chipul lui Hristos.

sursa: http://www.crestinortodox.ro