In ultima vreme, probabil in ultimii
20-30 de ani, s-a dezvoltat - sau a fost introdusa - in societate,
conceptia conform careia medicina este disciplina care se ocupa cu
producerea si mentinerea vietii. Analizand cu atentie practicile
medicale actuale, observam ca tot procesul dezvoltarii sarcinii - de la
conceptie si pana la nastere - este intesat de analize, controale,
teste statistice, teste intrusive etc.
Toate acestea - suntem tentati sa
spunem - exista din doua motive principale: unul este dorinta de a
proteja si imbunatati sanatatea copilului si a mamei; al doilea ar fi
acela de a produce multi bani, binestiind ca toate tratamentele costa
deseori foarte multi bani.
Dincolo insa de aceste motive, aceste baterii de teste si tratamente inoculeaza pacientilor urmatoarea idee gresita: medicina controleaza
procesul nasterii si, ca atare, este in masura sa iti faca cele mai
bune recomandari si sa iti ofere cele mai bune solutii in domeniul
vietii tale si a copilului. Cum ar fi, de exemplu, "solutia" avortului
in cazul descoperirii in timpul sarcinii a unei malformatii genetice,
precum Sindromul Down. Nu este astfel de mirare ca toate testele pentru
depistarea acestor malformatii,
inclusiv teste statistice, se desfasoara pana cu putin inaintea
depasirii termenului pentru avort; astfel incat - nu-i asa? - pacientul
sa aiba la dispozitie toate optiunile.
Optiunea avortului, insa, prezentata medical, ne arata ca medicina a abandonat, intr-o oarecare masura, destinul ei divin de aparare si salvare a vietii, tinzand sa-l inlocuiasca cu un simulacru uneori grotesc - mergand de la propunerea si realizarea uciderii unor prunci nenascuti doar pentru "vina" de a fi bolnavi ("vina" pe care o impartasim si majoritatea noastra, a celor nascuti), pana la masacrarea planificata a embrionilor.
Caci, intr-adevar, fertilizarea in vitro implica deseori un masacru programat al embrionilor umani. Pentru cei nefamiliarizati cu subiectul, mentionam ca fertilizarea in vitro este un procedeu de reproducere asistata, prin care mai multe ovule sunt recoltate de la femeie si sunt fertilizate in laborator, dupa care o parte dintre ei (in general 3) sunt implantate in uterul acesteia, restul de extra-embrioni fiind congelati pentru o posibila utilizare ulterioara.
In cuvintele Parintelui John Breck, "fertilizarea in vitro nu poate fi moral acceptata daca ea creeaza "extra-embrioni" care sunt distrusi sau folositi pentru experimente medicale ori exploatati comercial. Aceasta se datoreaza faptului ca viata umana exista din momentul conceptiei. Intrucat orice embrion poseda toate calitatile necesare pentru a deveni o fiinta umana adulta, nu exista nici un moment dupa zamislire, in care embrionul poate fi considerat subiect pentru experimente sau alte proceduri care nu sunt permise in cazul unui copil nascut".
Acest procedeu - si celelalte similare - arata ca "pacientul" nu are nicio intelegere a purtarii de grija a lui Dumnezeu, Care intotdeauna stie mai bine decat noi ce avem nevoie; de asemenea ne reveleaza un enorm egoism, care face din nasterea de copii un scop obiectual. Daca intr-adevar pacientul ar fi impins la asemenea practici de o dorinta plina de dragoste catre cresterea copiilor, nu ar putea ignora tragedia vietilor atator copii abandonati, a caror infiere este o fapta de-a dreptul dumnezeiasca, intru asemanarea iubirii mistuitoare a lui Hristos.
Realitatea este insa ca, in ciuda eforturilor si procedeelor medicale, conceptia si nasterea copiilor este la fel ca la inceputuri. Omul nu a creat nimic din cele ce intra in procesul nasterii, de la conceptie, la dezvoltarea minunata care se petrece in pantecele femeii si pana la nasterea pruncului. Medicina doar priveste de pe margine si da sfaturi. Dar ea nu are dreptul - si nu trebuie lasata - sa intervina in creatia pe care Dumnezeu o savarseste cu fiecare dintre noi.
De aceea, daca avem credinta si nadejde in Dumnezeu, nu trebuie sa ne ferim in a afirma inaintea oricui, si mai ales a celor necredinciosi, ca - distantandu-ne de aceste procedee nefiresti - dorim a fi slujitori ai vietii, si inca a vietii vesnice.
Optiunea avortului, insa, prezentata medical, ne arata ca medicina a abandonat, intr-o oarecare masura, destinul ei divin de aparare si salvare a vietii, tinzand sa-l inlocuiasca cu un simulacru uneori grotesc - mergand de la propunerea si realizarea uciderii unor prunci nenascuti doar pentru "vina" de a fi bolnavi ("vina" pe care o impartasim si majoritatea noastra, a celor nascuti), pana la masacrarea planificata a embrionilor.
Caci, intr-adevar, fertilizarea in vitro implica deseori un masacru programat al embrionilor umani. Pentru cei nefamiliarizati cu subiectul, mentionam ca fertilizarea in vitro este un procedeu de reproducere asistata, prin care mai multe ovule sunt recoltate de la femeie si sunt fertilizate in laborator, dupa care o parte dintre ei (in general 3) sunt implantate in uterul acesteia, restul de extra-embrioni fiind congelati pentru o posibila utilizare ulterioara.
In cuvintele Parintelui John Breck, "fertilizarea in vitro nu poate fi moral acceptata daca ea creeaza "extra-embrioni" care sunt distrusi sau folositi pentru experimente medicale ori exploatati comercial. Aceasta se datoreaza faptului ca viata umana exista din momentul conceptiei. Intrucat orice embrion poseda toate calitatile necesare pentru a deveni o fiinta umana adulta, nu exista nici un moment dupa zamislire, in care embrionul poate fi considerat subiect pentru experimente sau alte proceduri care nu sunt permise in cazul unui copil nascut".
Acest procedeu - si celelalte similare - arata ca "pacientul" nu are nicio intelegere a purtarii de grija a lui Dumnezeu, Care intotdeauna stie mai bine decat noi ce avem nevoie; de asemenea ne reveleaza un enorm egoism, care face din nasterea de copii un scop obiectual. Daca intr-adevar pacientul ar fi impins la asemenea practici de o dorinta plina de dragoste catre cresterea copiilor, nu ar putea ignora tragedia vietilor atator copii abandonati, a caror infiere este o fapta de-a dreptul dumnezeiasca, intru asemanarea iubirii mistuitoare a lui Hristos.
Realitatea este insa ca, in ciuda eforturilor si procedeelor medicale, conceptia si nasterea copiilor este la fel ca la inceputuri. Omul nu a creat nimic din cele ce intra in procesul nasterii, de la conceptie, la dezvoltarea minunata care se petrece in pantecele femeii si pana la nasterea pruncului. Medicina doar priveste de pe margine si da sfaturi. Dar ea nu are dreptul - si nu trebuie lasata - sa intervina in creatia pe care Dumnezeu o savarseste cu fiecare dintre noi.
De aceea, daca avem credinta si nadejde in Dumnezeu, nu trebuie sa ne ferim in a afirma inaintea oricui, si mai ales a celor necredinciosi, ca - distantandu-ne de aceste procedee nefiresti - dorim a fi slujitori ai vietii, si inca a vietii vesnice.
sursa: www.crestinortodox.ro/Paul Cocei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu