Scrisoarea unui bebeluş către mama sa.

Bună mami, ce mai faci? Eu sunt foarte bine, mulţumesc lui Dumnezeu. 

Au trecut doar câteva zile de când m-ai conceput în burtica ta. Cu adevarat, nu aş putea să explic fericirea ce o simt pentru că tu vei fi mămica mea. Alt lucru care mă umple de mândrie este să văd dragostea prin care am fost conceput. 

Totul se pare că ar vrea să-mi spună că voi fi copilul cel... mai fericit din lume! Mami, deja a trecut o lună de când m-ai conceput şi pot să văd cum corpuşorul meu începe să ia formă, eu ştiu că nu sunt atât de frumos ca tine, dar acordă-mi o şansă! Sunt foarte fericit! Dar este ceva care mă preocupă. În ultima vreme am observat că sunt anumite gânduri ce se tot rotesc prin capul tău şi nu mă lasă să dorm, dar totul va fi bine, sigur acestea vor trece. Tu nu trebuie să te frămânţi aşa de tare.

Săptămâna Patimilor – Semnificaţia fiecarei zile din săptămână

Iatã-ne ajunsi la ultima treaptã a urcusului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în fatã: Sãptãmâna Patimilor sau Sãptãmâna cea Mare. În timpul ei ne reamintim si retrãim ultimele zile din viata Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune si dramã lãuntricã, într-o stare de sobrietate si mãretie în acelasi timp, de tristete, dar si de bucurie, de pocãintã, dar si de nãdejde. Fiecare zi are un înteles si un mesaj foarte clar si adânc.

Primele trei zile se numesc mari si sfinte pentru cã reamintesc sensul eshatologic al Paştelui. A patra zi, joi, marcheazã cea din urmã Cinã a Domnului cu ucenicii Sãi si trãdarea lui Iuda. A cincea zi, vineri, numitã si “Pastile Crucii”, este cu adevãrat începutul Pastelui (Trecere), iar sâmbãtã este ziua în care tristetea este transformatã în bucurie prin omorârea mortii.